In cautarea normalitatii ™

Fotografia mea
Nume:
Locația: Toronto, Ontario, Canada

prea idealista si prea exigenta.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Puterea gandului

Eu cred foarte mult in puterea gandului. Daca imi doresc ceva si am cea mai mica indoiala , acel ceva nu se va indeplini. Ca sa obtii ceea ce iti doresti trebuie sa crezi ca vei avea. Imi place sa cred in teoria atractiei astfel incat universul iti da ceea ce gandesti. Daca gandesti ca vei face accident, vei atrage un accident. Daca te gandesti ca vei ajunge undeva unde ai visat , vei ajunge acolo negresit, daca iti doresti un lucru, il vei avea. Trebuie doar sa crezi si sa fii convins ca poti avea orice. Si vei avea. Trebuie doar sa iti imaginezi, sa vizualizezi, si in final sa ai. La mine functioneaza. Este foarte important sa iti doresti ceva cu ardoare, sa vrei neaparat un lucru, sa vizualizezi momentul in care il vei avea.Eu vorbesc la modul general, dar pot fii mii de situatii, nu vorbim doar de lucruri materiale aici. Asadar, sa nu va fie frica sa visati. Doriti-va orice, dar cu intensitate! ca altfel veti fi dezamaiti si singurii vinovati veti fi voi.

joi, 5 noiembrie 2009

Perceptii....

Mi-am dat seama intr-o zi ca eu nu eram eu, ca eu cea care credeam ca sunt nu eram asa cum vroiam sa fiu. Cateodata oamenii se poarta intr-un anume fel, spun anumite lucruri , afiseaza o anumita fateta doar ca asa trebuie sau ca sa le placa altora sau ca sa ii induca in eroare pe altii....de fapt cine suntem? De ce nu suntem noi insine? De ce nu spunem ceea ce gandim? De ce nu spunem ceea ce simtim? De ce? Pentru ca ne e frica? Frica de esec? Sau de un refuz? Sau de o critica? sau ca ne vom pierde serviciul? Sau ca nu vom fi acceptati intr-un grup? Sau ca seful nu te va place?
Eu ca si altii nu sunt eu cu adevarat decat vreo 60%. Sau asa cred... atat pot sa dau eu din sinceritatea mea. Uneori suntem prea naivi, prea reticenti, prea precauti. De frica sa nu fim judecati? Oare asta sa fie? Deci pana la urma tot la frica ajungem. Hmmm.....
Cam nasol cu frica. Eu una, mi-am infrant frica de atatea ori incat am ajuns prea agresiva, prea directa. Agresiv e un cuvant destul de puternic, un om agresiv si in vorbire si in comportament este asa din multe motive. Oamenii l-au facut sa fie asa, imprejurarile, greutatile, clipele de singuratate, suferinta, lipsa unuia din parinti, mediul de la serviciu. Dar oamenii vad numai o latura a acelui om, latura cea dura, asa zisa carapace. Fiecare din noi avem o carapace, un scut. Numai cei care ne iubesc vad si dincolo de acest scut, partea sensibila a noastra, blandetea, tandretea, inocenta, feminitatea ( in cazul femeilor mai barbatoase si agresive...in aparenta).
Referitor la femei , ele sunt cele mai expuse discriminarii care in tara noastra inca nu a luat sfarsit. Cum vi se pare ca intr-o firma , angajatii sa fie in majoritate barbati iar sefa lor sa fie femeie? O fi greu, o fi usor? Eu cred ca este. Cum este privita acea femeie? Oare toata lumea vrea sa ii testeze cunostintele, sa ii analizeze abilitatile, sa ii incerce nervii? Sa vada daca se poate descurca, sa vada daca este capabila? Raspunsul este DA. Dar oare acea femeie nu e si ea om ca toti ceilalti? Ce daca e femeie? O femeie poate sa faca cat face si un barbat, si invers.
Ma rog...asta este alta poveste dar sa revenim la oile nostre, la perceptia altora despre noi insine. Parerea mea personala este ca ar trebui sa fim noi insine in orice imprejurare, sa nu mai afisam acel zid, sa spunem ce gandim, dar cu diplomatie, sa spunem ce simtim, dar cu delicatete, sa nu ne mai ferim, sa nu ne mai fie frica sa spunem ca iubim, sa spunem oamenilor ce vrem si ce dorim atunci cand trebuie, sa fim noi...
Sfatul meu este sa priviti in sufletul vostru si sa stiti ce vreti de la viata, sa stiti cand sa actionati, cand sa va opriti si cand sa o luati de la capat! Incercati sa ii priviti pe altii, si sa le vedeti si partile bune, nu numai pe cele rele,priviti dincolo de aparente si o sa vedeti ca descoperiti lucruri inedite!