Mi-am dat seama intr-o zi ca eu nu eram eu, ca eu cea care credeam ca sunt nu eram asa cum vroiam sa fiu. Cateodata oamenii se poarta intr-un anume fel, spun anumite lucruri , afiseaza o anumita fateta doar ca asa trebuie sau ca sa le placa altora sau ca sa ii induca in eroare pe altii....de fapt cine suntem? De ce nu suntem noi insine? De ce nu spunem ceea ce gandim? De ce nu spunem ceea ce simtim? De ce? Pentru ca ne e frica? Frica de esec? Sau de un refuz? Sau de o critica? sau ca ne vom pierde serviciul? Sau ca nu vom fi acceptati intr-un grup? Sau ca seful nu te va place?
Eu ca si altii nu sunt eu cu adevarat decat vreo 60%. Sau asa cred... atat pot sa dau eu din sinceritatea mea. Uneori suntem prea naivi, prea reticenti, prea precauti. De frica sa nu fim judecati? Oare asta sa fie? Deci pana la urma tot la frica ajungem. Hmmm.....
Cam nasol cu frica. Eu una, mi-am infrant frica de atatea ori incat am ajuns prea agresiva, prea directa. Agresiv e un cuvant destul de puternic, un om agresiv si in vorbire si in comportament este asa din multe motive. Oamenii l-au facut sa fie asa, imprejurarile, greutatile, clipele de singuratate, suferinta, lipsa unuia din parinti, mediul de la serviciu. Dar oamenii vad numai o latura a acelui om, latura cea dura, asa zisa carapace. Fiecare din noi avem o carapace, un scut. Numai cei care ne iubesc vad si dincolo de acest scut, partea sensibila a noastra, blandetea, tandretea, inocenta, feminitatea ( in cazul femeilor mai barbatoase si agresive...in aparenta).
Referitor la femei , ele sunt cele mai expuse discriminarii care in tara noastra inca nu a luat sfarsit. Cum vi se pare ca intr-o firma , angajatii sa fie in majoritate barbati iar sefa lor sa fie femeie? O fi greu, o fi usor? Eu cred ca este. Cum este privita acea femeie? Oare toata lumea vrea sa ii testeze cunostintele, sa ii analizeze abilitatile, sa ii incerce nervii? Sa vada daca se poate descurca, sa vada daca este capabila? Raspunsul este DA. Dar oare acea femeie nu e si ea om ca toti ceilalti? Ce daca e femeie? O femeie poate sa faca cat face si un barbat, si invers.
Ma rog...asta este alta poveste dar sa revenim la oile nostre, la perceptia altora despre noi insine. Parerea mea personala este ca ar trebui sa fim noi insine in orice imprejurare, sa nu mai afisam acel zid, sa spunem ce gandim, dar cu diplomatie, sa spunem ce simtim, dar cu delicatete, sa nu ne mai ferim, sa nu ne mai fie frica sa spunem ca iubim, sa spunem oamenilor ce vrem si ce dorim atunci cand trebuie, sa fim noi...
Sfatul meu este sa priviti in sufletul vostru si sa stiti ce vreti de la viata, sa stiti cand sa actionati, cand sa va opriti si cand sa o luati de la capat! Incercati sa ii priviti pe altii, si sa le vedeti si partile bune, nu numai pe cele rele,priviti dincolo de aparente si o sa vedeti ca descoperiti lucruri inedite!