O zi de toamna

Dragii mei cititori,

Azi dimineata, sambata fiind, m-am trezit cu gandul de a ma duce la serviciu....ma uit pe geam, totul era intunecat si ploua, ploua cu galeata. In spatele blocului erau o gramada de baltoci, vantul batea destul de tare iar masinutza mea ma astepta cuminte sa ma duca la iubitul meu serviciu...ferma "La mosie". Bineinteles ca primul meu gand a fost sa ma bag inapoi in pat, dar am zis ca hai, treaca mearga, ma duc si azi, stau 2-3 ore sa rezolv ceva probleme si apoi vin acasa. M-am saturat sa merg sambata la serviciu, in timpul meu liber, sa stau de dimineata de la ora 7 pana pe la ora 2 dupa amiaza si sa nu fiu platita. In contractul de munca nu scrie ca sambata se munceste, scrie ca daca se muncesc ore suplimentare, se platesc sau se dau libere dupa caz. Ei , aici in tara asta de rahat, nimic nu se respecta, toti isi bat joc de angajati cum vor ei. Sa muncesti cat mai mult, sa stai peste program, sa te frece la icre pana nu mai suporti si sa te plateasca cum vor ei, adica mai deloc. Aici muncesti doar ca sa supravietuiesti , nu poti sa pui si tu un ban deoparte, nu iti poti lua o casa, nu ai timp liber, nu mai stii ce e aia un munte, o mare, o plimbare....nimik...nimik...nimik. Si pentru ce?
In meseria mea trebuie sa faci foarte multe sacrificii. Nu e o meserie oarecare, din contra e o meserie frumoasa dar ....cand ploua afara, cand ninge, cand sunt 40 de grade la umbra, cand trebuie sa stai in soare o ziulica intreaga, cand trebuie sa te incalti cu cizme de cauciuc si sa mergi taras prin toate noroaiele ....asta nu mai e frumos. Imi ofera satisfactii personale, ma bucur cand vad ca a iesit ceva din mana mea, ca dintr-un pom amarat, plantat in primavara, care mai ca dadea semne ca se va usca ( din cauza imbecilitatii altora care se cred specialisti) , acum are roade si eu i le gust, ma face foarte fericita. Sa vezi toate stadiile prin care trece un pom, de la muguri si pana la fruct... este inaltator.! Dar pentru ceea ce face un inginer agronom, pentru sacrificiile lui, pentru faptul ca in meseria asta intalnesti tot felul de situatii, ca pana la urma totul e o loterie si nu te poti lupta cu vremea si cu natura, dar ca incerci totusi sa le infrunti si sa faci ca tu sa ai pomi sanatosi si in final sa le culegi roadele......dragilor tin sa va anunt ca avem salarii de mizerie, nu suntem apreciati pentru ca suntem tineri, pentru ca in viziunea lor nu stim mai nimc, ca ne comportam ca niste copii, ca trebuie sa ascultam de altii mai batrani care au experienta....experenta pe care o au ei e o experienta comunista, depasita, cu idei preconcepute. Nu stiu daca exista in tara asta un patron care sa iti zica BRAVO, imi place cum a iesit, sunt satisfacut de ceea ce ai realizat.! Nu , nu cred ca exista. Poate in alta lume, in alta dimensiune....sau poate intr-o tara mai civilizata. Si uite asa mi-am petrecut eu ziua asta de toamna ploioasa, ducandu-ma la serviciu, pe frigul asta crunt, pe noroi, si pe vant... ca sa ce...Pentru nimic,ca nici macar nu avem curajul sa ne impunem, sa ne cerem drepturile, sa le strigam in fata ca sunt nite imbecili, sa ne plateasca orele suplimentare! macar am de ce sa ma bucur cand vin acasa si gasesc pisicutele mele jucause care abea ma astepta, sa le mangai si sa le iubesc. Ele imi redau zambetul pe buze dupa o zi proasta.
Sper sa ne fie mai bine si va urez si voua, cei care imi cititi toate bazaconiile, va doresc sa aveti o viata mai frumoasa! Si sa aveti curaj! sa aveti curaj sa incepeti o viata noua! Va pup